Fericire pe patru roți

  La început credeam că mă pot ataşa doar de oameni, dar cu timpul, fiind rănită de cele mai multe ori, cât şi sătulă de dezamăgiri, minciuni, înşelat şi reproşuri ( pentru că dacă eşti lângă un om să-l motivezi şi să-l iubeşti, în 2019, nu mai e ceva normal ), am început să-mi pun afecțiunea în pasiune.
  Să-mi investesc banii şi sentimentele într-o maşină pe care o pot numi "a mea" şi care ştiu că deşi n-are suflet sau ceva, e acolo mereu pentru mine.
  Fie că am nevoie de adrenalină, o regăsesc în drifturi, viteză calculată cu cap şi îndemânare, fie că am nevoie de linişte, muzica mea pe fundal şi conducând spre dracu ştie unde. Pot trece cu ea prin toate stările: afecțiune, calmitate, nervi, plăcere etc.
  Ea e acolo când te simți nasol, gata s-o scoți la plimbare, s-o readuci la viață zi de zi, ori de câte ori ai nevoie. E acolo şi la nevoie, şi la fericire, e mereu, pentru că deşi eşti conştient că e doar o "mână de fiare", tu îi dai viață, îi creezi o personalitate.
  Are nevoie de îngrijire, de la schimbul de ulei până la schimbatul tapițeriei din interior, o poți modifica fix cum vrei tu.
  Mie mi-au plăcut mereu bestiile pe patru roți, mă fac să mă simt mai puternică, chiar şi atunci când nu sunt.
  Aşa că dragul meu, sau draga mea, nu te supăra când aleg maşina, căci ea nu mă părăseşte spunându-mi că "nu mai simte nimic".


                Urci sau plec?

Maşină: Andrei Valentin Braia (Vlogu' lu' Valu)