În brațe lui
A început să bată vântul.. în sufletul meu bătea deja de mult, dar acum îmi face în ciudă şi bate şi afară. De ce? S-a terminat vara, s-au terminat şi iubirile de-o vară, one night stand-urile (nu că le-aş fi suportat eu vreodată). Septembrie s-a terminat cu noi şi viața abia a început, să fie veşnică, să nu ne calculăm zilele ca nişte roboți îndoctrinați pe drumul către perfecionare. Trebuie să fim ca noi, nu să fim ca ei pentru a-i mulțumi că suntem toți la fel. Noi ne-am întâlnit pe ridurile frunții, pe munții cei mai înalți pe care i-am coborât doar ținându-ne de mână, ne-am cunoscut în alte vieți, zeci, sute sau doar câteva. Într-un final ne-am întâlnit şi aici, acum. Mă bucur că-mi eşti şi mă simt bine că-ți sunt. Nu, nu vom fi niciodată perfecți, nu îți voi promite niciodată că vom supraviețui fericiți sau că nu vom avea nici măcar o cicatrice. Dar am să îți promit că voi fi aici, acum, să te ascult şi să te alin. Sper doar că vei rămâne şi nu ne vom pierde. Sper să