Bucuria este subiectivă : Natura

  Bucuria este subiectivă, diferă de la persoană la persoană, depinde de modul de gândire al persoanei respective. Bucuria mea nu e și a altora, e doar a mea, doar eu sunt bucuros datorită acelui fapt, chiar dacă sună prea egoist.
  Dacă tu eşti bucuros pentru că ai luat o notă mare la un test pentru care nu ai învăţat, nu înseamnă că și colegul tău care a luat aceeaşi notă este la fel de bucuros, depinde de ceea ce îşi doreşte el cu adevărat şi ceea ce îl face pe el bucuros.
  Bucuia mea constă în liniştite şi în lucrurile mici pe care persoanele uită să le facă sau le fac rar. Mă simt bine în natură, unde e linişte și pot reflecta asupra unor probleme cu care mă zbat să le rezolv și doar acolo găsesc răspunsul. Natura, pentru mine este un portal spre propriile mele gânduri şi propriul meu suflet, un univers paralel, un loc unde mă pot refugia, unde pot gândi ceea ce vreau, unde pot spune ceea ce vreau fără ca cineva să mă contrazică. Și probabil că te gândeşti că în natură apare şi singurătatea, pentru că te duci singur acolo să te descarci. Nu e așa, din contră, singurătatea nu are ce căuta în povestea asta, acolo te refugiezi de ceilalţi ca să te întâlneşti pe tine, ca să discuţi cu tine însăţi, tu cel dinăuntru, nu cel din exterior, cu tine nu ești singur niciodată. Te poţi simţi singur cu oameni în jurul tău, dar niciodată cu tine însuţi, asta e doar o prostie pe care ne-am obişnuit să o credem.
  Natura face parte din mine, din tine?