Bine te-am găsit, iubire!
Bine te-am găsit, dragul meu, sper că nu e prea târziu pentru noi și mai sper că o să fim fericiți până la adânci bătrâneți. Te-am căutat în ochi ce mă priveau cu sete, în buze pline de venin, în suflete urâte, dar și-n oameni goi, lipsiți de sentiment, am crezut că te voi găsi într-un sfârșit. Voiam un om care să nu mă domine, dar să mă sprijine mereu și să mă ajute, să fie mereu acolo, la 4 dimineața, doar pentru a-mi spune o glumă sau doar pentru a bea un pahar de vin cu mine, fără motiv. Voiam un om pe care să-l iubesc fără motiv. Mi s-a spus mereu că sunt complicată, o cutie a Pandorei fără loc de cheie sau cod, un om închis, dar cu multe pretenții de la un singur om. Aveam de gând să renunț la principiile mele, la ”iubitul perfect”, pentru că ceilalți îmi răpiseră încrederea și speranța. Am făcut oameni să mă iubească în doar câteva zile, și i-am făcut să mă urască în doar câteva secunde și o propoziție: ”Nu ești cel pe care-l caut.”. Cinică, dar corectă.