Ai rămas

   Ți-am îmbrățișat trupul firav cu atâta putere încât florile ce ne creșteau între coaste, oricât de ofilite și fără vlagă ar fi fost, s-au împletit cu ale tale și ne-au legat la loc după ce ai încercat să le tai.
    Am greșit.. și nu recunosc asta. Mi-am permis să mă port cu tine la fel de urât ca și cum m-ai fi rănit într-o altă viață, deși acum ne cunoaștem pentru prima dată, în viața de acum.
   Din cauza iubirilor ratate, uitate și părăsite.       Din cauza lor am ajuns omul de sunt acum, mi-am pierdut compasiunea, umanitatea, am devenit bipolară și deși te iubesc enorm, uneori nu știu cum să o arăt.
   Buzele mele uscate îți șopteau să rămâi de câteva minute, aproape că am rămas fără voce cât te rugam... și le-ai zdrobit frumos sub ale tale, creând un frumos tablou ce poate fi regăsit în colecția marilor pictori.
   N-ai idee cât te port în suflet, în minte și-n vene, îmi alini rănile și mă vindeci ușor ușor, deși am crezut că într-un final ai să mă distrugi.

                                Ai rămas. 

  Mi-ai răspuns la rugăciuni și ai decis să nu tai trandafirii dintre noi. Pentru că deși au spini, ne vindecăm unul pe celălalt.

Comments

Popular posts from this blog

Renunță la cei ce au renunțat la tine

04:00