Mi-e dor...
Cu toții purtăm un dor pe care nu îl putem explica sau nu ştim cum să îl estompăm. Pentru că atunci când ceva lipsește, nu poți înlocui cu ceva ce nu se potrivește. Mi-e dor de ceea ce eram acum un an, de omul ăla fericit care făcea orice să ajute oamenii din jurul său. De omul ăla frumos care te scotea din depresie. Acum, el are nevoie de ajutor, pentru că toată iubirea ce a împărțit-o s-a transformat în ură, sufletul lui e urât, s-a uscat precum frunzele pe care calci acum, pe stradă. Mi-e dor de ei, de cine credeam că sunt, de oamenii pe care i-am iubit şi le-am oferit totul pe tavă, de un el, în special, în care am avut încredere că va rămâne. M-a mințit cu promisiuni şi a plecat dând vina pe mine, când de fapt, a apărut o altă ea. Mi-e dor de vară, de statul afară până târziu, de semințele scuipate pe jos, în fața blocului cu prietenii, de râsete. Acum totul e schimbat, abia dacă ne mai salutăm. Mi-e dor de fericire, tot ce simt e un vid, un gol care doare. Mi-e dor