In a black mind

    Azi abordăm un subiect despre care se discută rar însă este observat foarte des.     Vreau să spun că de fiecare dată când te uiţi la o persoană te uiţi la aspect, la haine, la pielea ce nu este acoperită de haine.     Spre exemplu, mie ca femeie îmi plac bărbaţii îngrijiţi şi asta constă în ţinuta aranjată şi aspectul îngrijit al tenului şi al mâinilor (iar dacă ai 15-17 ani nu-ţi lăsa barbă, nu eşti bărbat, foloseşte un aparat de ras!) .     Ţinuta nu constă neapărat într-una formală, poate fi şi una casual, nu e necesar să fii îmbrăcat formal şi să mergi la sală.    Nu contează cum te îmbraci, haina nu te defineşte pe tine, ca om, personalitatea ta nici atât, e doar un material care te atrage şi care ţi se potriveşte pe corp, contează doar ca ţinuta pe care o adopţi să fie una curată, îngrijită, nu cu miros infernal de ţigări sau parfum în exces, nu dai dovadă de bărbat dur, doar  copilaş de cartier.     Și ziceam de barbă la 15-17 ani, aici vreau să mă adresez strict celor

     Povestea noastră ar putea umple cărţi care s-ar vinde mai ceva ca pâinea caldă.       Din nou în aceleaşi braţe în care mă simt atât protejată cât şi iubită, din nou ascultând bătăile aceleiaşi inimi care m-a iubit şi am iubit-o mereu. Mi-a fost dor, am îndurat atâtea zile până să mă întorc din nou aici, la locul meu, "acasă".      M-am refugiat în el ca un copil care se ascunde după fusta mamei sale când se ruşinează, mi-am încolăcit braţele în jurul corpului lui şi sufletul în jurul inimii lui. Nu mai suportam dorul aşa că m-am întors din nou la el, mereu ne întoarcem unul la celălalt, e ca un fel de cerc al iubirii, mereu ajungi la ce iubeşti şi te iubeşte. Ştiu că alături de el nimeni şi nimic nu mă mai poate răni, nici măcar cu o vorbă, îmi va fi scut împotriva oamenilor.      Încep să cred că atunci când te potriveşti într-un loc te vei întoarce mereu acolo deşi vei pleca de mii de ori, te vei întoarce de fiecare dată doar din simplul fapt că acolo îţi e locul,