Blestem
M-ai renegat ca pe un fiu risipitor, m-ai alungat din inimă precum alungi oamenii ăia temporari, chiar dacă eu voiam să rămân în permanență. Dar într-o zi o să-mi duci dorul, căci eu ți l-am dus până azi, când m-am vindecat complet. Ți-am spălat urmele, tricoul, mi-am şters sufletul şi ți-am aruncat imaginea din minte. Adio, dragul meu, ți-am spus. Ți-am promis că vei fi sigurul om pe care-l urăsc, pentru că m-am îndrăgostit de o imagine, nu de un suflet, tu nu ai, l-am tot căutat până-n zi de azi. "Aşa a fost să fie", îmi tot repet în minte. Nu, nu sufăr după tine, nici n-am făcut-o vreodată, nu eşti demn de a provoca o suferință atât de cruntă, dragul meu. Am crezut că vei rămâne sau măcar că te vei întoarce, dar azi nu mai ai la cine, de azi te-am uitat şi am schimbat şi locul unde te aşteptam de obicei. Poți să te duci acolo să plângi în tăcere, să nu te audă nimeni, să nu te simtă nimic. Ai fost crud, la fel şi blestemul Te vei prăpădi în foc