In a black mind

 Iubirea e frumoasă, dar doar atunci când o simți şi tu pe pielea ta. Atunci când e reciprocă, atunci când simți căldura omului pe care îl iubeşti şi te iubeşte.   Niciodată nu i-am cerut unui om ceva ce ştiam că nu-mi poate oferi, i-am cerut mereu timp pentru noi, reciprocitate şi dedicare. N-am fost adepta cadourilor scumpe, a ieşirilor pe la nu ştiu ce restaurant de fițe sau a plimbărilor în maşina sa scumpă. Am ales mereu valoarea sentimentală în ciuda a oricărei valori. Şi n-a fost bine.   Nu am renunțat la prima ceartă, nici la penultima sau ultima, nu am renunțat nici când mă trezeam dimineața şi mi se punea un nod în gât ce nu mă lăsa să respir sau să mă ridic din pat. N-am renunțat nici când puteam să fac baie în propriile-mi lacrimi.   Am luptat, şi sunt mândră de mine, am dat tot ce am putut pentru a menține un om în viața mea, dar practic el plecase de mult, iar eu alergam după el deşi el conducea. Am lăsat de la mine, am iertat, m-am vindecat parțial, pentru că aveam

 Stau pe balcon şi privesc oamenii, agitați la semafoare, înjurând în trafic, mereu grăbiți, haotici, trişti.   Țin în mână cana de cafea din care beau zi de zi, de acum 3 ani. Parcă nici cofeina nu-şi mai face efectul, probabil şi ea s-a plictisit de mine.   Realizez că m-am schimbat, pentru şi din cauza oamenilor din viața mea.   Îmi pun muzică să mă relaxez, dau de o piesă veche, îmi aminteşte de el şi mi se pune un nod în gât. Nu pot să plâng, nu pot să țip, nu am expresie facială, sufletul îmi devine gol, iar inima.. inima nu se mai implică să mai bată înăuntrul meu.   Mi-am dat tot la schimb pentru fericire, mi-am dat timpul, nervii, afecțiunea, am iertat, am lăsat de la mine, dar n-am uitat niciodată.   Şi când credeam că totul va fi bine, îngerul meu a început să râdă de mine.   Mi-a spus că nu mai simte nimic pentru mine, dar nu m-a putut privi în ochi când a spus-o. S-a uitat în gol, a plecat, s-a întors, până a plecat definitiv.   Probabil e vina mea, n-am ştiut să

  Adevărul doare pe moment, minciunile lasă răni adânci în carne vie. Dacă ai fi crezut că mă protejezi de rău, mințindu-mă mi-ai făcut rău, deci practic niciun bine n-a fost de partea mea.   Vezi tu, eu sunt bună, eu iert, dar n-o să iert mereu, pentru că de piatră nu-s, iar greşelile tale costă timp şi o să distrugă ceea ce am construit.   Pot fi tot ce ți-ai dorit vreodată, iubita aia bună care te înțelege şi îți dă libertate, pot fi şi omul ăla gelos pe care nu prea vrei să-l vezi şi îl eviți chiar dacă sunteți împreună, depinde de tine ce meriți.   Ar fi trebuit să-mi dovedeşti că meriți să fiu în dreapta ta, dar mi-ai dovedit că îți e mai bine să conduci cu scaunul gol.   Ar fi trebuit să îți petreci timp cu mine, dar ai ales să fi mereu cu prietenii tăi, ce clişeu, de parcă ei ar fi familia pe care ți-o doreşti. Mă amuză.   Aş fi vrut să îți dai interesul la fel de mult cum ți-l dădeai la început, ba chiar mai mult, pentru că şi eu o fac.   Nu ți-am cerut flori, ți-am ce