O să ne revedem?

  Ți-am văzut ochii ca marea şi m-am pierdut în ei, fără să mă gândesc că voi rămâne acolo fără hartă sau cale de întoarcere.
  M-am îndrăgostit la prima vedere de un om pe care nu-l cunoşteam absolut deloc, fizic sau psihic.
  Pentru prima dată în viața mea, când te-am văzut, am ştiut că te vreau, să-mi fii şi să-ți fiu.
  Nu ştiu dacă eşti deja iubit sau iubeşti pe altcineva, nu ştiu cine eşti sau de unde, zâmbetul tău mi-a inspirat încredere, deşi ochii tăi mă sfidau, lăsându-mă să mă topesc fără ajutor.
  Nu ne-am întâmplat la momentul potrivit? Ne-am cunoscut prea târziu sau prea devreme? Ai fost doar în capul meu?
  Pentru prima dată, nu m-aş vrea înapoi din albastrul mării tale, aş vrea să rămân acolo mereu, să-ți umblu prin minte la fel cum o faci tu, până o să mi se rupă picioarele şi o să-ți cer ajutorul, să mă ridici, lângă tine.
   Ai numărul meu, dar telefonul meu nu sună, ai umărul meu dacă vrei să plângi, poți să nu mai suni, vino direct, îți las cheia de la suflet sub preş, o să îți dai seama când o să o găseşti.
   Sper să ne întâmplăm, într-o zi, am nevoie de tine mereu, poate alți oameni nu te-au iubit cum ar fi trebuit, poate te-ai închis ca un lacăt, deschide-te şi promit că n-ai să mai suferi niciodată.
  Eu păstrez oamenii, deşi ei aleg să plece de prea mult bine, ofer tot pe tavă, în brațele mele nu te-ai teme de nimic, o să încerc să fiu dreaptă unde toate au greşit.
   Cunoaşte-mi agonia şi o să-mi înțelegi comportamentul, cunoaşte-mi frica şi o să-mi poți sparge scutul, dar doar cu iubire, dragul meu.
  Ți-aş oferi toate mările şi oceanele, munții, iubirea, orice mi-ai putea cere, fără să-ți cer nimic altceva decât inima.
  Sper să fi aici într-o bună zi. Poate nu azi, nu mâine, dar într-o bună zi.
  Vino şi fi-mi muza pe care o caut de ani de zile.