Ne este frică...

 Am ajuns să ne fie frică să mai iubim. De ce? Pentru simplul fapt că probabil o să fim răniți sau nu o să fie o iubire reciprocă.
 Hai să-ți spun o chestie, ca între prieteni, nu rişti, nu câştigi. De asta risc eu mereu, mai râd, mai plâng, mă mai dau de pământ oamenii ăştia nehotărâți, mă ridic şi mă scutur, apoi zâmbesc. Pentru că singurătatea e o piază rea şi deşi majoritatea vor să scape de ea, doar câțiva încearcă să iubească pe altcineva.
  La fel e şi cu idealurile, ne este frică de neîndeplinire şi le lăsăm baltă, ca să nu le atingem şi ne trezim mai târziu, regretând.
  Ridică-te! Învață! Dă-ți voie să încerci din nou!
  Nu renunța la ce iubeşti, lasă oamenii nehotărâți din viața ta să plece, nu te propti în uşă.
  Şi eu am plâns, la fel ca şi tine, şi eu am vrut să renunț de multe ori, dar sunt tot cu inima în piept, încă rezistă.
  Mi-a fost atât de frică să nu-i pierd, şi totuşi am făcut-o fără să-mi dau seama din ce cauză.
  Mi-a fost frică să iert, crezând că-mu va greşi din nou.
  Mi-a fost frică să lupt, crezând că o fac degeaba.
  Am purtat mereu un război cu mine însămi şi mă temeam că partea mea rea o să preia controlul la un moment dat.
  Dar n-am lăsat-o. Nu i-am dat voie. Încă risc orice pentru iubire, încă greşesc şi nu îmi e frică.
  Frica e cel mai mare obstacol în drumul spre fericire sau succes, de ce să te opreşti şi să nu treci peste el?
  Nu fi un laş, lasă-te dus de val, cine ştie ce oameni frumoşi vei întâlni, ce iubiri vei purta, ce locuri vei cunoaşte sau ce familie îți vei creea.

   
                                             - Cea care a fost în locul tău