Dragă Moşule..

 Ştiu că nu ți-am mai scris de mult, încetasem să mai am speranță că exişti acolo, undeva, în lume.
 Dar anul acesta am decis să îți scriu şi eu, chiar de sunt prea mare şi nu te aştept până târziu să apari pe horn să îmi aduci păpuşile mult visate de pe la televizor, ştii că uneori mă mulțumeam şi cu o ciocolată şi două mandarine pe care le împărțeam tot cu familia mea. Pentru că ei mi-au oferit totul, până şi pe tine, căci fără ei, nu aş fi ştiut de existența ta.
 Vreau să îți spun că am crescut şi nu îmi mai doresc atât de mult jucării sau dulciuri, vreau lucruri neprețuite, nu ambalaje frumoase cu un interior temporar.
 Vreau să îmi ții bunicii şi pe tata în viață şi sănătoşi cât mai mult timp, lasă-i lângă mine o eternitate, te rog.
 Vreau să nu îi mai spun tatei "te iubesc" printr-un mesaj trimis pe facebook, vreau să i-l spun în față, vreau să îmi strâng oamenii pe care îi iubesc la piept până ce o să le lipesc sufletul de al meu.
 Vreau să îmi laşi somnul dulce, ia-mi insomniile şi agitația din noapte, căci îți scriu la 4 dimineața în momentul acesta.
 Vreau să nu mă mai îngrijorez atât de mult despre viitor, despre oamenii care au intenții rele pentru mine, despre bani, despre sănătate şi despre... iubire.
 Dă-mi iubire, Moşule, şi nu, iubirea familiei o am deja, dă-mi iubirea omului ce îmi va lipi toate bucățelele mici din suflet la un loc, ce-mi va înțelege temerile şi ce va calma haosul din mine.
 Vreau linişte.
 Vreau afecțiune.
 Vreau ca oamenii să mă vadă ca pe un om bun.
 Vreau să nu mai fiu criticată pentru ceea ce nu sunt sau pentru ceea ce nu am făcut.
 Vreau să fiu fericită.
 Vreau ca ai mei să fie mândri de mine, căci fata lor a crescut şi s-a maturizat prea devreme.
 Vreau să mă laşi să mai fiu copil din când în când.
 Vreau să-mi văd familia la aceeaşi masă, râzând, nu să îşi facă griji pentru iarna asta grea ce s-a aşezat pe acoperişul casei.
 Vreau să mă ții pe picioare, să-mi dai putere să mă ridic oricât de jos aş cădea.
 Vreau să nu mă mai laşi să sufăr şi nimeni să nu îşi dea seama ce zace în mine.
 Vreau să nu-mi iei prietenii ce au fost mereu lângă mine, să mi-i laşi acolo, în inimă.
 Cât despre inimă... trimite, te rog, un om care e dispus să mă ajute să o bandajez..