Blestem
M-ai renegat ca pe un fiu risipitor, m-ai alungat din inimă precum alungi oamenii ăia temporari, chiar dacă eu voiam să rămân în permanență.
Dar într-o zi o să-mi duci dorul, căci eu ți l-am dus până azi, când m-am vindecat complet. Ți-am spălat urmele, tricoul, mi-am şters sufletul şi ți-am aruncat imaginea din minte. Adio, dragul meu, ți-am spus.
Ți-am promis că vei fi sigurul om pe care-l urăsc, pentru că m-am îndrăgostit de o imagine, nu de un suflet, tu nu ai, l-am tot căutat până-n zi de azi.
"Aşa a fost să fie", îmi tot repet în minte.
Nu, nu sufăr după tine, nici n-am făcut-o vreodată, nu eşti demn de a provoca o suferință atât de cruntă, dragul meu.
Am crezut că vei rămâne sau măcar că te vei întoarce, dar azi nu mai ai la cine, de azi te-am uitat şi am schimbat şi locul unde te aşteptam de obicei. Poți să te duci acolo să plângi în tăcere, să nu te audă nimeni, să nu te simtă nimic.
Ai fost crud, la fel şi blestemul
Te vei prăpădi în foc ca şi lemnul
Vei striga numele meu, dar n-am s-aud
Cu inima sfâşiată şi chipul ud
Mă vei ruga să mă întorc, dar nu voi fi
Te voi iubi la fel ca-n prima zi -- deloc.
O să ți se zbată sângele în vene şi o să-ți plângă ochii când o să îți fie dor, un dor nebun de tot, de noi, de mine. Sper să te pierzi căutându-mă pe mine, să mă cauți ani la rând în ochi şi brațe străine, să te mintă buze moi că ştiu unde să mă găseşti, şi să nu ştii cum ajungi acasă -- la mine-n suflet.
Ți-ai încălcat promisiunea, eu o reneg pe a mea, sper să îți cauți fericirea în toată suferința lor şi să n-o găseşti.
Să mergi singur pe stradă la 2 dimineața şi să te gândeşti cu ce ai greşit, să porți hanoracul cu miros de vină şi să nu te crezi victimă vre-o secundă.
Să nu te mai dezghețe nimic, nici căldura caloriferului, nici soarele, nici o altă EA, pentru că leacul ți-l vei găsi doar acolo unde ai fost blestemat, în ziua în care ai plecat.
Dar într-o zi o să-mi duci dorul, căci eu ți l-am dus până azi, când m-am vindecat complet. Ți-am spălat urmele, tricoul, mi-am şters sufletul şi ți-am aruncat imaginea din minte. Adio, dragul meu, ți-am spus.
Ți-am promis că vei fi sigurul om pe care-l urăsc, pentru că m-am îndrăgostit de o imagine, nu de un suflet, tu nu ai, l-am tot căutat până-n zi de azi.
"Aşa a fost să fie", îmi tot repet în minte.
Nu, nu sufăr după tine, nici n-am făcut-o vreodată, nu eşti demn de a provoca o suferință atât de cruntă, dragul meu.
Am crezut că vei rămâne sau măcar că te vei întoarce, dar azi nu mai ai la cine, de azi te-am uitat şi am schimbat şi locul unde te aşteptam de obicei. Poți să te duci acolo să plângi în tăcere, să nu te audă nimeni, să nu te simtă nimic.
Ai fost crud, la fel şi blestemul
Te vei prăpădi în foc ca şi lemnul
Vei striga numele meu, dar n-am s-aud
Cu inima sfâşiată şi chipul ud
Mă vei ruga să mă întorc, dar nu voi fi
Te voi iubi la fel ca-n prima zi -- deloc.
O să ți se zbată sângele în vene şi o să-ți plângă ochii când o să îți fie dor, un dor nebun de tot, de noi, de mine. Sper să te pierzi căutându-mă pe mine, să mă cauți ani la rând în ochi şi brațe străine, să te mintă buze moi că ştiu unde să mă găseşti, şi să nu ştii cum ajungi acasă -- la mine-n suflet.
Ți-ai încălcat promisiunea, eu o reneg pe a mea, sper să îți cauți fericirea în toată suferința lor şi să n-o găseşti.
Să mergi singur pe stradă la 2 dimineața şi să te gândeşti cu ce ai greşit, să porți hanoracul cu miros de vină şi să nu te crezi victimă vre-o secundă.
Să nu te mai dezghețe nimic, nici căldura caloriferului, nici soarele, nici o altă EA, pentru că leacul ți-l vei găsi doar acolo unde ai fost blestemat, în ziua în care ai plecat.
Comments
Post a Comment