Unde-mi eşti?
Oamenii înțelepți spun că poți găsi iubirea în tine însuți, pentru că de la tine pornește totul, dar ce se întâmplă atunci când tu nu ești de ajuns nu ne spune nimeni.
Şi aştepți
respiri
înghiți o gură de cafea
şi aştepți din nou
Pentru că viața trece, ne petrecem mult timp suferind, plângând, iar viața e efemeră, ne fuge de sub ochi până ofilim de tot, ne uscăm şi trecem în neființă.
Te caut, pe facebook, pe instagram, prin prieteni, pe la rude, prin gânduri, prin vise, prin cărți, prin cafenele, prin viață.
Aveam şi încă aş avea nevoie de un umăr de care să mă pot sprijini, de un om "al meu", care să își dea seama atunci când ceva e neînregulă cu mine şi să mă întrebe ce mi s-a întâmplat, să stăm la povești până ce somnul ne fură şi să fim fericiți.
Poate par de gheață, dar în brațele omului potrivit mă topesc, încă nu l-am întâlnit, poate mă caută şi el. Dar degeaba dacă ne căutăm în locuri nepotrivite, e ca şi cum ai aștepta trenul în aeroport: degeaba.
Oscilez între a renunța şi a spera, ceea ce nu fac prea des, deoarece mereu sunt hotărâtă, dar parcă acum se echilibrează polurile opuse. Mi se îneacă corăbiile atunci când cred că te-am găsit, dar de fapt, e un altul, nicidecum tu.
Mi s-a urât de singurătate, mă macină zi de zi, rupe bucăți din mine la fel cum rupeam când eram mică petale de flori zicând mantra: "Mă iubește/ Nu mă iubeşte."
Te-am căutat, dragul meu, te-am căutat în mulțime, în toți ochii pe care i-am văzut zi de zi, în toate buzele care-mi strigau numele, în toate mâinile care mă îmbrățișau, în toate inimile ce băteau atunci când mă strângeau la piept, dar nu te-am găsit.
Te-ai ascuns de mine, cumva? Îmi pare rău dacă nu te-am venerat îndeajuns de mult încât să rămâi lângă mine, sau încât să nu mă cunoşti.
Întârzii să apari, iar nopțile mele se transformă în dimineți, eu luna, tu soarele, mereu pe același cer, dar niciodată împreună. Sau poate greșesc eu..
Unde-mi ești?
Găseşte-mă, te rog..
Comments
Post a Comment