Dansez cu singurătatea

Am fost singură prea mult timp şi dezamăgită de prea multe persoane, de prea multe ori. Deşi nu trăiam într-o bulă în care nu vedeam alte persoane, ci de fapt, eram înconjurată de ele, dar nu mai aveam încredere în niciuna. Vezi tu, când oamenii m-au dezamăgit, m-am auto dezamăgit pe mine însămi pentru că avusesem prea multă încredere în ei, pentru mult timp.
Ești singur atunci când deşi ești înconjurat de oameni, te simți al nimănui, când te trezești şi patul tău e gol, când ajungi acasă şi nu e nimeni să te întâmpine, când te prăbușești şi nu e nimeni acolo ca să te ridice sau ca să se așeze lângă tine, pentru a îți demonstra că îți e aproape. Ești tu şi cu tine, dar te schimbi fără să știi. Cel puțin, eu m-am schimbat şi abia acum mi-am dat seama, singurătatea schimbă oameni la propriu cât şi la figurat. Singurătatea e cea mai dură armă iar gloanțele sale sunt anii. Cu cât ești mai înăbușit de ea, cu atât de mult ea începe să facă parte din tine. Îți modelează sufletul şi mentalitatea. Deşi singurătatea e naşpa, te ajută să te cunoşti, să te gândești la cine eşti tu cu adevărat şi ce îți dorești tu cel mai mult pe viață.
Din fiecare sentiment sau stil de viață prin care trecem, trebuie să luăm ce avem nevoie.
Am avut nevoie de o pauză, am obosit, mi-am luat una scurtă, dar am descoperit că de fapt persoana de lângă mine voia una permanentă așa că i-am făcut pe plac, fără resentimente.
Singurătatea m-a făcut mai rece, m-a ajutat să nu mai pun atât de mult suflet, pentru că orice ai oferi şi orice ai primi, rănile din sufletul tău nu se vindecă, asta doar dacă tu ești un om open-minded. Abordând un alt subiect, se zice că oamenii deschiși la minte nu suferă, total greşit. Oamenii aceia suferă fără să își dea seama, se privează de anumite sentimente cum ar fi durerea şi deşi o simt, li se pare ceva normal.
Astfel, deşi singurătatea poate face din tine tot ce vrea, tu poți să-i dai peste nas şi să iei din ea tot ce ai nevoie, sa te reconstruieşti pe tine însuți, să îți dai seama cine ești cu adevărat. Singurătatea îți oferă putere absolută, doar că nu-ți dai seama. Puterea te ajută să te ridici, te ajută să devii invincibil/ă şi ast-fel nimeni şi nimic nu te mai poate răni de două ori. Trebuie să îți impui anumite limite, să ajungi să spui "Până aici, am suferit destul, e timpul să zâmbesc."
Ridică-te şi râde-le în față celor ce te-au doborât, fericirea ta e cea mai fatală armă contra oamenilor ce nu te suportă. Îi oftică, se enervează şi acționează la nervi, eşuând. Iar tu vei fi acolo, încă zâmbind.