Iubirea vieții tale e chiar lângă tine, doar că..

  Vezi tu, mereu vorbesc în articolele mele cu tine, cel din interiorul tău, tu, cititorule. Atunci când îmi citești sufletul, tu renunți la mască, la fel cum și eu renunț la a mea pentru a scrie. Așa că te rog, pentru prima dată, ai grijă ce alegeri faci în viața ta, la cine renunți și pe cine alegi.
  În seara asta am realizat de ce nu îmi mergeau relațiile și eram mereu eu cea care îi ajuta pe toți. Am realizat că trebuia să mă uit lângă mine înainte de a privi peste cele câteva persoane ce mă înconjurau. Alegerile mele mă aduseseră aici, alea proaste, pentru că eu până în acest moment doar dinalea făcusem. Nu priveam niciodată în ochi persoanele care încercau să mă convingă să am încredere că va fi bine, mereu alegeam să plec de lângă oamenii ce mă făceau fericită doar din cauza că mă dezamăgiseră o singură dată. Eu sunt o persoană care nu iartă niciodată, care mai bine suferă ea decât să îi lase pe cei din jurul ei să sufere pentru ea sau măcar să-mi cunoască durerea și cauza ei
  Am avut atât timp o persoană lângă mine care m-a căutat ani în șir și pe care am refuzat-o de fiecare dată când începea să se apropie de sufletul meu. Aici nu era vorba că nu mă consideram bună pentru ea, ci pentru că pe el, de fapt, nu-l consideram demn de toanele mele și nu credeam că o să suporte să fie împreună cu o persoană dificilă. mereu consideram că o să plece la prima ceartă din relația noastră, la primul obstacol ce-l întâlneam în cale.
  Apoi m-am uitat în ochii săi pentru a mia oară, cel mai probabil, și abia atunci am realizat de ce relațiile mele nu mergeau, cu absolut nimeni din exterior. Pentru că probabil destinul nostru ne voia împreună, sau doar pentru că noi eram prea încăpățânați să ne distanțăm. Nu ne permiteam unul altuia să ne privim în suflet ci preferam să ne privim măștile și nu le lăsam să cadă la pământ, ci preferam noi să o facem. Să fie teamă sau orgoliu?
   Într-un final am realizat că în timp ce el o căuta pe ea iar eu căutam un altul, noi de fapt ne căutam o cale de ieșire către noi. Îmi imaginam ca dragostea să fie un tunel, depindea doar de negură și de ceea ce găseam la sfârșitul său, au fost momente când dădeam doar de înfundături și renunțam. Renunțam prea ușor, mult prea ușor. Dar a meritat să mă întorc de fiecare dată de la acea înfundătură și să caut un alt drum, abia apoi am realizat că cineva îmi urma pașii de fiecare dată și că fără să știe, se întorcea de fiecare dată din locul în care porneam. Mi-am dat seama că întâlnești dragostea doar atunci când ajungi la capătul tunelului, acolo unde vezi lumina, și nu un simplu bec, ci lumina de afară, adevărata fericire. Dar dezamăgirea ta va fi pe moment. Pentru că nu vei găsi pe nimeni așteptându-te în razele soarelui. Atunci vei vedea că cineva te-a urmat fără să vrea și fără să știe, și totuși, sunteți doi la capătul tunelului, așteptând pe altcineva fiecare.
   Dezamăgire sau  noroc? Privește omul din fața ta în ochi și vei realiza că a durat atât timp ca să-l găsești, ai trecut prin acel tunel doar pentru a-l întâlni pe el, omul ce îți va da fericirea. Și nu, nu o va scoate din buzunar spunându-ți ”Poftim, e a ta.” , ci nu vă veți spune nimic, pentru că fericirea și iubirea nu au cuvinte care să le definească, ele se simt. Prin bătăile voastre de inimă, atunci când vă veți lua de mână și veți merge împreună în aceeași direcție, pe același drum luminat.


                                                                                                                                                     liebe