Trebuie să doară ca să zâmbești

  Dacă am fost învățați să iubim, de ce nu ni s-a spus și că iubirea are riscuri? Deși orice sentiment sau senzație are riscul său, uităm de el și ne afundăm spre nimicirea noastră proprie. Acel risc ni-l asumăm încă din prima secundă. E la fel ca și atunci când te naști, ai riscul să nu trăiești prea mult. Viața, de asemenea, are cele mai multe riscuri, riscăm să greșim, să urâm, să ne batem joc, să plecăm, să întoarcem spatele, să uităm.. Dar ce am fi noi fără aceste riscuri? De ce nu putem fi fericiți fără să ne doară sau să plângem? De ce nu putem iubi fără să urâm? De ce nu ni se dă în loc să ni se ia? Răspunsul e simplu, e ca și cum societatea ne-ar vrea bolnavi cu sufletul. Am trăi într-o lume departe de adevăr, departe de cine suntem noi cu adevărat și ceea ce vrem să fim noi cu adevărat. Am fi doar oameni fericiți, iubiți, iubind. Dar.. n-am ști să prețuim ceea ce am avea dacă nu ar fi riscul să pierdem tot ce am agonisit într-o viață.
  Dacă am fi conștienți că totul se va sfârși sau efectiv, imaginează-ți o viață în care toată lumea te-ar plăcea, ai fi cea mai frumoasă fată, sau cel mai frumos băiat, plăcut de toată lumea și extra mega popular, nu te-ai plictisi? Cum am mai ști să scriem fără ca doamna învățătoare să ne dea peste mână sau fără să ne spună că am greșit?
  Am fi doar o grămadă de oameni frumoși și spălați pe creier cu clor, tot ce am avea în minte ar fi doar întruchiparea perfecțiunii, căutând viața perfectă. Nu am trăi în realitate. Nu există perfecțiune, doar magie ieftină.

                                                                  liebe