O viață perfectă

  Să ne trezim dimineaţa printre cearșafuri albe și miros de cafea neagră și amară. Să mă fi trezit cu câteva minute înaintea ta și să îţi admir chipul angelic odihnindu-se, gândindu-mă la cât de norocoasă aș fi dacă mi-ai fi dedicat mie. Nu, nu al meu, pentru că nu ești un obiect să te posed sau să te folosesc, eşti om şi te dedici, investeşti sentimente și timp. Te-aș privi preţ de câteva ore, nu m-aș sătura niciodată de tine sau de noi, chiar și îmbătată de tine aș mai dori încă un pahar.
  Te-ai trezi și te-ai întoarce pe partea cealaltă întrebându-mă de ce te privesc când dormi iar eu ţi-aş răspunde doar cu un "Te iubesc.".
  Am merge să ne plimbăm, să călătorim. Te-aș plimba prin mintea mea până ţi-ar obosi picioarele și prin amintirile mele la fel. Te-aș prezenta familiei, prietenilor spunând cât de fericită mă faci zi de zi și cât de mândră sunt de tine.
  Am privi ploaia cu câte-o cană de ceai în mâini sau cafea, poate nu ţi-ar plăcea ceaiul. M-aș înghesui la pieptul tău și m-aș ascunde de tunetele şi fulgerele de afară, pentru că tu-mi vei fi scut iar eu îţi voi fi liniște. Am să-ți calmez fiecare demon în parte și am să-ți fiu alături în fiecare moment al vieţii noastre, chiar dacă nu o să mă vezi lângă tine, eu voi fi acolo.
  Ne vom certa, vom mai jongla cu gelozia câteodată, doar aşa, că orice femeie e geloasă la rândul ei. Dar nu o gelozie toxică, am învăţat că asta nu îmi ajută relaţiile ci mi le destramă.
  Nu, dragule, nu vom avea o viaţă perfectă sau o relaţie perfectă. Perfecţiunea nu există, vom fi doi imperfecţi fericiţi.