Am crezut că sunt puternică

 

Da, am crezut că sunt puternică și că nimic nu îmi poate sta în cale atunci când muncesc şi păşesc spre visul meu. Am crezut că nu mă va afecta atunci când o relaţie s-a destrămat din cauza loialității sau când cea mai bună prietenă m-a lăsat pentru altcineva. Am crezut că situaţia familială nu îmi va da un feed-back negativ sau că o să sufăr sau o să simt lipsa. Da, am crezut. Da, am crezut greșit. Toate lucrurile astea mă afectau mai mult pe zi ce trecea, deveneam complexată de ideea "Ești puternică, nu îţi pasă de nimic ce îţi face rău." și mă minţeam, pe mine însămi, da, e posibil aşa ceva.

  Ideea constă în faptul că atunci când îţi impui în gând/minte să crezi ceva, automat începi să crezi și cel mai probabil să crezi greșit. E doar un vis ce nu-l poţi atinge niciodată din cauză că de fapt, caracterul tău nu este la fel de tare precum crezi tu, nu te cunoşti în întregime și nu ești conștientă de ce eşti în stare.
  Și până la urmă care e toată chestia asta cu "a fi puternic psihic"? Un psihic puternic poate suporta probleme, nervi, poate gândi mult mai bine, se poate concentra pe un anumit lucru și mai mult de atât, își poate controla emoțiile și nu se va lăsa indus în eroare de ele.
  Să știi că oamenii puternici nu sunt aceia care nu îți plâng în faţă și preferă s-o facă singuri. Oamenii puternici nu plâng, oamenii puternici suportă.
  Încă nu am devenit puternică, încă sunt la fel de slabă, de asta şi scriu.