Femeia - oglinda bărbatului de lângă ea

  Din moment ce tu îmi pui sare pe rană și dimineaţa în cafele, cum ai vrea să fiu la fel de dulce când eram atunci când în loc de sare aveai zahăr și în loc de minciuni,  scuze și reproșuri îmi spuneai cuvinte unse cu miere? 

  Adevărul e că aș putea să îţi accept toanele, m-aș putea lăsa distrusă de sarea pe care mi-o tot presari în suflet. Dar până când? Sunt om. Și eu simt, și sunt a dracu' când vine vorba de demnitatea mea. Am și eu orgoliu, nu la fel de mare ca al tău, dar am, pot fi și eu la fel de indiferentă. Dar eu îmi arăt indiferenţa diferit faţă de tine, tu mă ocoleşti când mă vezi, eu aș lua-o fix prin faţa ta, și n-aș merge cu capul în pământ cum o faci tu, eu m-aș uita în ochii tăi și ți-aș zâmbi.
  Pot fi și eu ca tine, îţi pot da şi eu fix ceea ce îmi oferi tu. Ai auzit de karma, nu? Dacă nu, ar fi trebuit să auzi că femeia este oglinda bărbatului de lângă ea.
  Sunt o egoistă când vine vorba de mine şi de ceea ce simt, iar atunci când mi-ai călcat strâmb și a doua oară nu mai ai ce căuta în viaţa mea.
  Înainte eram caldă, iertam orice dar îmi lăsau răni pe suflet și asta m-a durut. Mi-am dat seama că eu sunt pe primul loc, nu tu, iubire.

Am și eu principii chiar dacă sunt uşor de rănit
Iar dacă mi le încalc te fac să regreţi că m-ai întâlnit