Mereu

     Povestea noastră ar putea umple cărţi care s-ar vinde mai ceva ca pâinea caldă. 

     Din nou în aceleaşi braţe în care mă simt atât protejată cât şi iubită, din nou ascultând bătăile aceleiaşi inimi care m-a iubit şi am iubit-o mereu. Mi-a fost dor, am îndurat atâtea zile până să mă întorc din nou aici, la locul meu, "acasă".
     M-am refugiat în el ca un copil care se ascunde după fusta mamei sale când se ruşinează, mi-am încolăcit braţele în jurul corpului lui şi sufletul în jurul inimii lui. Nu mai suportam dorul aşa că m-am întors din nou la el, mereu ne întoarcem unul la celălalt, e ca un fel de cerc al iubirii, mereu ajungi la ce iubeşti şi te iubeşte. Ştiu că alături de el nimeni şi nimic nu mă mai poate răni, nici măcar cu o vorbă, îmi va fi scut împotriva oamenilor.

     Încep să cred că atunci când te potriveşti într-un loc te vei întoarce mereu acolo deşi vei pleca de mii de ori, te vei întoarce de fiecare dată doar din simplul fapt că acolo îţi e locul, acolo te potiveşti tu, la pieptul lui. Pentru că vezi tu, atunci când iubeşti şi eşti iubit simţi că toată lumea e a ta, eşti în starea aia de nirvana (fericire supremă), când eşti iubit te simţi mai bine în pielea ta, până şi oamenii din jurul tău ţi se par mai buni şi mai calzi. Iubirea e elementul secret al fericirii.
     Fiecare om are slăbiciuni, slăbiciunea mea s-a întâmplat să fie el. S-a întâmplat să-mi fie şi viciu, el letal, eu dependentă..
 ÎL iubesc fără motive, doar pentru că e EL şi pentru că sunt fericită când mă uit în ochii săi şi-mi spune că sunt ''mumoasă''. 

     Fiecare gest, fiecare vorbă, fiecare stare, fiecare îmbrăţişare, fiecare sărut, fiecare ceartă, fiecare lacrimă, fiecare "te iubesc", fiecare construiesc o relaţie. 

Dacă nu te vei mai întoarce în acelaşi loc din care ai plecat înseamnă că încă nu ţi-ai găsit locul potrivit şi nu uita că totul se termină cu bine într-un final, iar dacă s-a terminat rău înseamnă că nu este sfârşitul.