Şi pe tine... cine te-ar iubi?

                                
Şi pe tine... cine te-ar iubi? Cine ţi-ar înţelege temerile la fel cum o fac eu? Cine te-ar sprijini atunci când stai să cazi ? Cine ţi-ar ierta orice greşeală şi ţi-ar oferi până şi a 10-a şansă ? Nimeni.
Nimeni n-ar suporta să treacă prin câte am trecut eu în doar câteva luni. Am îndurat să nu-mi răspunzi la mesaje sau apeluri, strângeam din dinţi când îţi spuneai banala scuză că ai treabă sau că n-ai chef ...de mine, evident. Erai ocupat cel mai probabil cu altcineva însă îţi era prea greu s-o spui? Era mai uşor s-o spui .
         Vezi tu, nu găseşti des persoane care să ţină la tine în adevăratul sens al cuvântului. Persoane ca mine nu găseşti la orice colţ, nici măcar dacă o să cauţi la fiecare, şi crede-mă, o să regreţi. O să regreţi că nu m-ai păstrat, că nu m-ai ţinut la pieptul tău. Poate aveam şi eu partea mea de vină că te stresam, dar vezi tu, făceam asta fiindcă te iubeam şi încă o fac, doar că n-o mai arăt. 
           Şi nu, nu mi-e bine, iubire. Sufăr şi sufăr mult, închid ochii şi îmi eşti fixat pe retină, aşa că mai bine prefer să nu dorm. Am momente când am nevoie de tine însă nu eşti aici, nu eşti aici să-mi asculţi prostiile şi of-urile, eu aş fi mereu lângă tine, ţi-aş răspunde mereu la telefon şi la mesaje şi nu pentru că mă plictisesc, ci doar pentru că vorbitul cu tine mă face fericită. Vezi tu, faptul că eram geloasă şi mă supăram mai mereu era doar pentru că te voiam doar pentru mine, să fii doar al meu, nu-mi place concurenţa şi nici să împart, dar tu ai preferat să pleci. 
            Credeam că aveam ceva special, că ne iubim şi o să ne iubim şi peste ani, că o să avem o familie fericită şi vom fi doi părinţi frumoşi, dar s-a dovedit a fi ceva banal. 
            Credeam că mă înţelegi şi mă iubeşti dar de fapt doar te prefăceai, te minţeai până şi pe tine. Credeam multe dar credeam prost!
            Te-am prins de mână însă ai preferat să-mi dai drumul chiar dacă aveam lacrimi în ochi. M-am îmbolnăvit, iubire, nu mănânc, nu dorm, nu ies din casă iar toate astea doar din cauza ta. Toţi mi-au spus să te las, să renunţ, că nu meriţi, că-s căpoasă şi nu înţeleg că tu nu ai nevoie de mine ci eu am nevoie de tine. Vezi tu, o să-i ascult şi o să aştept, dacă te întorci bine, dacă nu.. este alegerea ta. 
           Însă aminteşte-ţi că nimeni nu te-ar iubi la fel de mult ca şi mine. O să mă cauţi în fiecare fată care-ţi va apărea în faţă însă n-ai să mă găseşti în niciuna. 
                                  

                                         Adio, iubire.