Nu-mi cer scuze des


Azi mi-am cerut scuze deşi n-o fac des, probabil că el nu şi-a dat seama de ce mi-am cerut scuze, a tăcut, n-a spus nimic, era confuz sau poate doar indiferent..
Mi-am cerut scuze pentru toate mesajele şi pentru toate apelurile prin care l-am stresat şi l-am făcut să mă urască pentru simplul fapt că îmi păsa, nu-l sunam să-l verific, îl sunam că îmi era dor, şi încă îmi este dar îl păstrez acolo, în adâncul sufletului meu.
Mi-am cerut scuze că nu am fost ceea ce ar fi vrut el să fiu.. sau cel puţin aşa cum mă credea el, nu am putut să fiu în-deajuns de bună pentru el, trebuia măcar să mă străduiesc să fiu ceea ce îşi dorea.. şi regret asta.
Mi-am cerut scuze că poate nu l-am înţeles când mi-a spus că are treabă şi poate am avut impresia că doar mă evită şi nu are chef de ''noi'' .
Îmi pare rău că am spus cuvinte la nervi, că l-am supărat, că l-am jignit, că nu am fost acolo pentru el să-l ascult şi să-i fiu aproape când a avut nevoie, acum sunt conştientă că uneori cuvintele lasă cele mai adânci răni, nu pe piele, acolo unde or să doară mereu, în suflet, acolo nu le poţi vindeca niciodată, cu nici un fel de leac.
Mă prefac că sunt fericită când sunt înconjurată de lume doar ca să nu-mi poată vedea nimeni tristeţea din ochi şi să mă întrebe ''de ce?'' , e mai bine să te prefaci decât să explici..
Ştiu că mă vede uneori cu prieteni şi poate e gelos şi urăşte asta însă atât timp cât eu îl vreau doar pe el, n-ar avea de ce să îşi facă griji, sau poate că nici măcar nu îi pasă.. N-am treabă cu alţii, e doar un mod de a-mi masca tristeţea şi de a-mi umple golul din suflet însă niciunul nu se potriveşte cu el şi doar el poate să-l umplă.
Habar nu ai cât de.. prost mă simt când vreau să te sun şi îmi amintesc că nu ar avea rost.. nu eşti al meu, poate te deranjez..
Poate nu am fost ce voia el, am fost doar.. un nimic pentru el, poate că nici măcar n-am contat, poate că sufăr degeaba, poate că el nu m-a iubit niciodată şi nici n-o s-o facă vreodată.. însă el pentru mine contează şi îl iubesc.
Sper că o să citeşti asta vreodată şi nu ştiu dacă o să ai lacrimi în ochi sau doar o să spui ''aha'' şi să ieşi.. Însă să ştii că ai contat, mereu şi nu ştiu cât timp este de când am scris asta însă mereu o să contezi şi mereu o să rămâi bebele meu pe care-l iubesc. Sper să fii bine, poate că lângă mine n-ai fost fericit, poate o să fii lângă altcineva..
A fost frumos, extrem de frumos, nici măcar nu am cuvinte să descriu zilele în care eram ''bine'' şi în care eram fericită şi mă simţeam iubită, Doamne.. n-am fost niciodată mai fericită, mersi..
Nu ştiu cât de adevărată e '' Lasă-l să plece, se va întoarce înapoi. '' dar să ştii că eu te aştept, sunt aici, unde m-ai lăsat, între pustiu şi furtună.
În filmu' ăsta plouă şi e trist iar tu nu eşti aici aşa cum ai promis.
Ly.
#C

Comments

Popular posts from this blog

Singuri, dar împreună

Ai rămas

Renunță la cei ce au renunțat la tine