Ultima cafea cu el

 
Pune-mi cafea în ceașca și doua cubulețe de zahar, știi că nu-mi place nici prea dulce, nici prea amară. Mulțumesc. Hai, așeaza-te. Hai să vorbim. De ce te-ai schimbat? Unde e omul de care m-am îndragostit acum ceva vreme?

În ce hal te-ai schimbat, omule! Ce-i cu caracterul și indiferența asta ?!
Te-am iertat de multe ori chiar fără să-ți mai atrag atenția că ai greșit, am ținut în mine, mi-am călcat pe orgoliu de atâtea ori pentru tine. Am avut încredere în tine că n-o să renunți, iar ultimele tale cuvinte înainte să trântești ușa au fost ‘Normal, toți renunțăm.’ .

Poate că în tot acest timp ai jucat un rol iar acum te-ai plictisit, dacă a fost aşa, aplauze.. ai fost cel mai bun actor. Mi-ai promis atâtea, m-ai învăţat să zbor și m-ai lăsat să mă prabușesc exact atunci când începusem să-mi iau avânt. Mi-ai fost motivație și încă-mi ești. E ciudat cum începuturile sunt atât de frumoase însă au un sfârșit amar.

Încet, încet pot spune că mi s-a scârbit și mie să îți iert toate greșelile, nu sunt de fier. Ai avut mare influență asupra mea odată cu plecarea ta, încep și eu să mă schimb, la fel ca și tine.

Devin o femeie independentă pe zi ce trece și încep să fiu rece cu cei din jurul meu, ceea ce e bine. Nu mai am obligații față de nimeni, nu îmi mai pasă de nimeni, doar de mine, acolo, câtuși de puțin. Îmi pare rău să-ți spun însă nu te voi mai primi cu brațele deschise când vei vrea să te întorci acolo unde, cândva te simțeai în siguranță. Când îți vei da seama că ai greșit va fi prea târziu, dragul meu.

A trecut o lună de când nu ne-am mai vorbit/văzut. Se spune că ochii care nu se văd o să plângă, dacă e așa, să plângă ai tăi! Dorul încă e prezent aici, însă m-am obişnuit cu el, poate așa a fost să fie. Va fi bine, toți vin, toți pleacă, nimeni nu rămâne.

Am învățat destule din povestea asta, asta a fost ultima cafea cu tine, îți mulțumesc!
Nu lăsați pe oricine să intre în viața voastră, nu puneți suflet în orice relație, fie ea și de prietenie.